Pripyat și Cernobîl au fost abandonate după explozia reactorului din 1986 © R.Vicups / Shutterstock
Războaiele moderne creează daune ecosistemelor, variind de la consumul excesiv de plante și animale la incendii și poluare, care distrug habitatele, cu eliberarea de gaze cu efect de seră din siturile industriale. Biota se reface cel mai gradual pentru speciile sedentare care se reproduc lent. Pot dura secole pentru ca pădurile să se redreseze. Prin urmare, Convențiile de la Geneva cer statelor aflate în război să protejeze mediul natural împotriva „daunelor grave larg răspândite și cu efecte pe pe termen lung” și interzic metodele sau mijloacele de război „care sunt intenționate sau se preconizează că” provoacă astfel de daune. Astfel de daune ar rezulta inevitabil din utilizarea armelor nucleare. La Cernobîl, în Ucraina, unde un reactor nuclear a explodat în 1986, o mare parte din funcția solului și-a revenit în 30 de ani, dar alte efecte asupra biotei pot dura mult mai mult. Pericolele pentru ecosferă din utilizarea mai multor arme nucleare includ posibilitatea unei „ierni nucleare” cu o creștere redusă a plantelor timp de câțiva ani.
Un eșec al guvernanței
Clădiri și copaci deteriorați de război în Cecenia © V.Melnik / Shutterstock
Războiul reprezintă un eșec al guvernanțeii. Oamenii au evoluat ca animale atât sociale, cât și competitive. Datorită pericolelor competiției agresive, au fost dezvoltate reguli sociale pentru a reglementa comportamentul indivizilor în cadrul societăților. Mai recent, Națiunile Unite și alte forumuri globale au oficializat consensul internațional cu privire la standardele ideale de comportament în cadrul societăților, de exemplu prin Convenția de la Geneva. Societățile își schimbă regulile interne în timp, dar trebuie să facă acest lucru în propriul ritm. Comunicațiile moderne pot accelera schimbarea, dar dezinformarea poate polariza și provoca agresiune.
Impacturi indirecte și o posibilă soluție globală-cu-locală
Lebedele înoată liniștite lângă o navă de război © Ellen6/Shutterstock
Efectele indirecte ale războiului pot fi cele mai dăunătoare dintre toate pentru ecosferă. Omenirea a fost nevoită să lupte cu un război împotriva Covid-19, dar se confruntă cu o amenințare mai gravă din cauza schimbărilor climatice. Pentru a supraviețui acestei amenințări este necesar unanimitate între națiuni, precum și economii naționale puternice pentru a finanța tranziția la energia regenerabilă. Agresiunea în interiorul și între națiuni nu numai că dăunează economiilor naționale, ci și distrage atenția publicului de la nevoia de a aborda schimbările climatice. Această agresiune poate fi intensificată între țări prin restricții privind fluxul de informații și în interiorul țărilor prin polarizarea mediată de internet. Astfel, localnicii care administrează pământul și speciile pot deveni intoleranți față de alte interese din natură, în loc să creeze o cultură comună împotriva schimbărilor climatice, atunci când opiniile sunt canalizate în direcții diferite prin intermediul rețelelor de socializare.
Cu toate acestea, internetul creează oportunități de guvernanță care sunt la fel de profunde ca și amenințările sale la adresa integrității culturale. Așa cum acordul consensual ghidează Organizația Națiunilor Unite, la fel și consensul asupra multor interese este baza pentru administrația locală. Internetul permite guvernanța globală (globală-cu-locală), de exemplu cu schimburi de cunoștințe și monitorizare locale pentru îndrumări de la nivel global (ca în această rețea). O organizare sporită la niveluri cu decizii consensuale poate oferi omenirii timp să găsească modul în care guvernanța cu partide unice sau multiple poate funcționa cel mai bine la nivel național și federal.