Beneficiile utilizării durabile

Utilizarea speciilor sălbatice este în general durabilă pentru cules și vânătoare recreativă (de J Mühle de la IPBES ASUB)

Există aproximativ 8 miliarde de oameni în lume. Mai mult de o persoană din trei depinde de culesul plantelor sălbatice pentru hrană și combustibil sau de pescuit și de vânătoare, mai ales în țările mai sărace. În țările mai bogate, speciile sălbatice contribuie la diversificarea alimentară, la sănătate și recreere, în timp ce hrana provine în principal din agricultură. Oamenii de pretutindeni depind de natură pentru aer și apă sănătoase și prin urmare, de ecosisteme sănătoase. Agricultura este esențială pentru a hrăni lumea. Cu toate acestea, cultivarea nu trebuie să devină atât de intensivă încât să afecteze capacitatea ecosistemelor de a ne menține sănătoși.

O evaluare a Națiunilor Unite a arătat că utilizarea speciilor sălbatice pentru cules și vânătoare recreativă pe uscat este în general durabilă. Este mai puțin așa atunci când depindem de speciile de animale sălbatice pentru hrană, mai ales acolo unde fermele și alte dezvoltări transformă atât de mult terenul încât ecosistemele susțin mai puțină faună sălbatică. Sustenabilitatea unor pescării marine a scăzut, dar se îmbunătățește după o perioadă de utilizare excesivă care a determinat scăderea stocurilor de pește. Evaluarea a arătat, de asemenea, că utilizarea durabilă a speciilor sălbatice are un potențial uriaș neexploatat pentru a ajuta la îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă ale ONU.

Conservarea necesită angajament local

Într-un ecosistem sănătos, păstorii peruvienii strâng vicuña sălbatică în fiecare an pentru lâna lor valoroasă © Ryan Smith/Shutterstock

Când utilizarea este durabilă, speciile sunt conservate pentru viitor. Cu toate acestea, speciile nu pot fi conservate fără ecosisteme sănătoase. Capacitatea de a utiliza specii sălbatice este, prin urmare, un stimulent puternic pentru comunități de a conserva speciile și ecosistemele de care depind. În țările mai bogate, utilizarea recreațională a faunei sălbatice încurajează monitorizarea speciilor, restaurarea habitatului, educarea cetățenilor și știința care stă la baza acestor activități. Moștenirea culturală motivează, de asemenea, comunitățile de pretutindeni, astfel încât cunoștințele de lungă durată ale populației indigene trebuiesc prețuite și respectate. În toate cazurile, localnicii trebuie să fie împuterniciți pentru acțiuni locale de conservare. Se știe că zonele protejate aduc beneficii pescuitul local, astfel încât utilizarea durabilă poate beneficia de protecția și rezervațiile locale, dar numai acolo unde comunitățile sunt de acord că măsurile de management, inclusiv interdicțiile, sunt adecvate.

Turismul poate contribui?

Turismul pentru pescuit recreativ sau vânătoare, gestionat cu atenție, poate contribui financiar la conservarea unor arii extinse © Shutterstock/wwwarjag

Turismul pentru observarea faunei sălbatice poate aduce venituri comunităților. Cu toate acestea, sustenabilitatea turismului este limitată de constrângerile asupra călătoriilor, care pot avea un consum ridicat de carbon. De asemenea, vizitatorii pun o presiune suplimentară asupra ecosistemelor locale, de exemplu pentru apă. Turismul poate fi mai durabil din punct de vedere ecologic dacă s-ar plăti prețuri mai mari pentru accesul la resursele locale. Astfel, pescuitul sau vânătoarea gestionate cu atenție pot plăti pentru a conserva unor suprafețe mai mari, cu condiția ca populația locală să împărtășească și să transmită pe scară largă beneficiile pentru ei și pentru fauna lor sălbatică.

Conservarea bazată pe comunitate

Miliarde de oameni care culeg, pescuiesc și vânează trebuie să conserve bogățiile naturii de care depind © Shutterstock/hortimages

Utilizarea locală durabilă, fără legătură cu călătoriile, susține conștientizarea locală a beneficiilor naturii. Este necesar ca acele specii folosite să fie abundente și ca oamenii locali să dețină proprietatea mijloacelor pentru a susține această abundență, care poate promova oriunde acțiuni de conservare. Miliardele de oameni care se adună, pescuiesc și vânează trebuie încurajați și împuterniciți să conserve bogățiile naturii de care depind. Ei trebuie să-și monitorizeze și să-și gestioneze mediul, pentru a se asigura că schimbarea terenului pentru cultivare nu va determina ca speciile sălbatice să devină prea rare pentru a fi recoltate. Trebuie să ghidăm o astfel de știință cetățenească și să încurajăm activitățile cetățenilor care ajută natura, nu să blocăm o astfel de implicare. Să vedem dacă revoluția științei poate anula răul adus naturii care a venit din revoluția agricolă, pescuitul industrial și alte dezvoltări intensive!